Noutati Vechi

MANASTIREA CORBII DE PIATRA

2 vietuitori, viata de obste

Hram: Adormirea Maicii Domnului, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Sfantul Voievod Neagoe Basarab

Acces: DN 73C, Curtea de Arges-Campulung-Muscel, pana la Domnesti (22 km), apoi ramificatie la stanga pe DJ 731 spre Nucsoara (DomnestiStanesti-Corbsori-Corbi, 11 km);

Staret: ierom. Ignatie Gorunescu;

Adresa: com. Corbi, 117285, jud. Arges

Manastirea Corbii de Piatra

Inceputurile vietii monahale la Corbii de Piatra sunt mai putin cunoscute. Majoritatea asezamintelor monahale au aparut in locul altora mai vechi, lucru ce se crede ca s-a intamplat si la Corbii de Piatra. Locul este recunoscut drept o vatra ascetica romaneasca.

Prima atestare documentara, la 23 iunie 1512, nu reprezinta si infiintarea manastirii. Astfel, avem marturii certe conform carora locasul ar fi existat si inainte de aceasta data.

Biserica rupestra de la Corbi deriva tipologic din bisericile sala, cu doua altare dedicate unui hram dublu si caracteristice lumii bizantine din secolul al X-lea. Ea se inrudeste tipologic cu grupul de biserici rupestre din Capadocia.

O particularitate unica la noi in tara este altarul dublu racordat la o singura nava. Ea poate fi regasita numai in Bulgaria la Saborenata Tarcva si Tarcvata. Aceasta solutie apare probabil in cazul unor mici comunitati de calugari care se pot lipsi de diaconicon.

Caracteristicile stilistice, calitatea picturii, insotite in exclusivitate de inscriptii grecesti, coroborate cu stirile documentare, permit datarea cu certitudine a ansamblului la inceputul secolului al XIV-lea. Ansamblul rupestru de la Corbii de Piatra constituie dovada concreta a existentei unor nuclee monastice de tip anahoretic in Tara Romaneasca inca inainte de organizarea bisericii muntene din secolul al XIV-lea.

La 23 iunie 1512, monahia Magdalina, fiica si sotie de boier, proprietara ereditara a mosiei de la Corbi, reinfiinteaza manastirea de la Corbii de Piatra, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care o inchina domnitorului Neagoe Basarab, manastirea capatand astfel inca de la reinfiintarea ei statutul de manastire domneasca. Este si prima manastire de calugarite atestata documentar la noi in tara.

Diaconul Paul de Alep, care in 1658, il insoteste pe patriarhul Macarie al Antiohiei in Tara Romaneasca, viziteaza si biserica din piatra de la Corbi despre care spune ca este „o biserica mica dar foarte frumoasa in care se mai pot inca vedea pe pereti urmele vechii zugraveli si care a fost redeschisa in urma viziunii pe care a avut-o un eremit sfant”.

Dupa doar trei ani, probabil din cauza conditiilor vitrege de vietuire, la Corbi sunt adusi calugari, maicile fiind mutate la manastirea Cornetu.

In prima jumatate a secolului al XVIII-lea manastirea devine biserica de mir, ca urmare a asezarii in jurul ei a unei puternice colonii de romani veniti din motive de prigoana religioasa din Jina Sibiului.

La inceputul secolului urmator, biserica va fi modificata, luand infatisarea pe care o are si astazi. Atunci, arhiereul Iosif de Sevasta, ia hotararea de a mari sfantul locas, daltuind in stanca un pronaos de 5.5 metri pe 4.5 metri cu intrare spre nord in naos. Tot atunci se sparge zidul despartitor dintre cele doua altare, din care ia nastere noua sfanta masa, si se construieste o noua catapeteasma, care va fi pictata de un oarecare Stefan zugravul.

In anul 1882 in timpul slujbei de Inviere peretele vestic al naosului s-a surpat, neranind pe nimeni, iar credinciosii, in vara aceluiasi an, au adus niste mesteri italieni cioplitori in piatra de la Albestii de Arges, care au cioplit din stanca surpata niste caramizi imense, ca de cetate, cu care au reconstruit peretele surpat.

In partea sudica se afla trapeza monastirii daltuita la randu-i in piatra si care in vechime slujea si de divan, cand domnitorul tarii lua parte la hramul monastirii cu care ocazie judeca cele mai grele procese si stingea anumite neintelegeri.

Deasupra bisericii, incastrata in stanca, se afla crucea de piatra de la 1700, iar in fata bisericii este paraclisul de lemn cu clopotnita construit in 1890.

In ultimul timp, in biserca se slujea rar, o data pe an, de Sf. Ap. Petru si Pavel, praznic care a fost preluat in mod eronat de evlavia localnicilor ca hram al bisericii. Hramul manastirii de la intemeierea ei a fost Adormirea Maicii Domnului, asa cum apare si in toate documentele ulterioare.

Astazi, la Corbii de Piatra, prin purtarea de grija a Prea Sfintiei Sale P.S. Calinic Argesanul, de la 23 martie 2003 s-a reinnodat firul vietii monahale intrerupt acum mai bine de 200 de ani, scopul acestui demers fiind acela de a demara lucrarile pentru construirea unui complex chinovial alcatuit din corp de chilii, paraclis si cladiri anexe

Text preluat de pe http://www.crestinortodox.ro

MANASTIREA NAMAIESTI

20 vietuitoare, viata de obste

Hram: Intrarea Maicii Domnului in Biserica, Izvorul Tamaduirii

Acces: Bucuresti-Targoviste-Campulung-Muscel (DN 71, DN 72A, DC 19), 143 km. Manastirea Namaiesti se afla la intrarea in Campulung-Muscel dinspre Targoviste (68 km) si Brasov (80 km);

Stareta: monahia Lucia Nedelea;

Cazare: 20 de locuri

Adresa: sat Namaiesti, com. Valea Mare-Pravat, 117811, jud. Arges

Biserica manastirii este sapata in piatra, in stanca muntelui. Documentele istorice in legatura cu satul Namaiesti si cu manastirea Namaiesti atesteaza anii 1503-1547 in hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare si Mircea Ciobanul. Biserica manastirii este considerata monument istoric din secolul al XIV-lea. Date exacte in legatura cu intemeierea manastirii si a bisericii sapata in piatra nu se cunosc. Insa, legendele transmise oral, din mosi stramosi, in satul Namaiesti, pomenesc chiar de numele domnitorului Negru Voda.

Tot traditia ne povesteste si despre ctitorul anonim al bisericii: Se zice ca un cioban pastea oile prin partea locului. Ajungand la stanca in care a fost apoi sapata biserica, ciobanul a facut un popas la poalele muntelui, la marginea padurii, pe aceasta piatra mare, ramanand cu oile aici peste noapte. Ciobanului i s-a aratat in vis Maica Domnului care i-a spus: “Scoala-te, sapa sub tine si vei gasi o icoana intr-o bisericuta de piatra. Aici vei face tu biserica in cinstea si slava Intrarii in Biserica a Sfintei Fecioare Maria, izvor de viata si de tamaduire”. Trezindu-se din acest vis ciobanul incepu sa sape cu ravna si dupa trei zile si trei nopti dadu de o bisericuta de piatra, in forma de pestera, cu icoane si odoare bisericesti.

Legenda spune ca icoana visata de cioban este chiar aceea care se afla in biserica noastra, in partea stanga si despre care se spune ca este Icoana cu Maica Domnului la Manastirea Namaiesti facatoare de minuni. Aceasta icoana o reprezinta pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus in brate. Pictura a fost deteriorata de vreme. Este considerata ca una dintre cele mai vechi icoane nu numai din tara ci si din intreaga crestinatate. Se presupune ca a fost zugravita de catre Sfantul Apostol si Evanghelist Luca.

Se mai presupune ca biserica din grota, sapata in piatra, in stanca muntelui, unde a fost descoperita aceasta antica icoana, dateaza din timpul cand crestinismul se propovaduia in taina, in grote, din cauza persecutiilor, poate chiar din epoca primilor daci crestinati.

Text preluat de pe http://www.crestinortodox.ro

MANASTIREA CETATUIA NEGRU VODA

3 vietuitori, viata de obste

Hram: Adormirea Maicii Domnului, Izvorul Tamaduirii

Acces: din DN 72A, Campulung-Muscel (20 km)-Targoviste (47 km), intre satele Cotenesti-Stoenesti, drum (doar la pas) spre E, 2,5 km cca30 min.);

Staret: protos. Modest Ghinea

Adresa: com. Cetateni, 117240, jud. Arges

Manastirea Cetatuia Negru Voda

Manastirea Cetatuia Negru-Voda este o manastire ortodoxa cu obste de calugari aflata in comuna Cetateni, judetul Arges. Biserica poarta doua hramuri: „Adormirea Maicii Domnului„, pana in anul 1918, iar mai apoi si „Izvorul Tamaduirii”.

Manastirea Cetatuia este situata la 22 de kilometri sud-est de orasul Campulung, pe soseaua nationala Campulung-Targoviste-Bucuresti, pe frumoasa vale a Dambovitei, intre satele Cetateni si Cotenesti. De la soseaua principala si pana la manastire, drum parcurs pe jos, se face aproximativ jumatate de ora.

Cunoscuta cu denumirea de „Schitul Cetatuia Negru Voda”, manastirea, foarte veche, este construita in varful unei creste stancoase, la o altitudine de 881 de metri, pe malul stang al raului Dambovita.

Frumoase note de calatorie ne-au fost transmise in timp de preotul si scriitorul Grigore Pisculescu cunoscut cu numele de Gala Galaction; „Ne impresoara trecutul, ne impresoara umbrele celor ce ingenunchiau in Cetatuie, ce taiau calea si viata inamicului intrat in valea aceasta. Ne impresoara gandurile, nesigurantele si temerile ceasului de fata”.

Asezata pe o culme de piatra intre Valea lui Coman, Valea Chiliilor si apele Dambovitei, se invecineaza la nord cu culmea Carpatilor Musceleni si spre sud cu Valea Dambovitei. Dupa aceasta culme ni se infatiseaza spre miazazi o priveliste minunata.. valea larg deschisa a Dambovitei si soseaua asfaltata care o insoteste pana in departari.

In timp ce in alte locuri (Muntii Buzaului) bisericile rupestre pot fi reconstituite doar prin presupuneri, avand la baza putine date materiale, exista insa un grup de biserici rupestre care si-au mentinut pana azi functiile de „Altar al Domnului” situate intr-un fel de „triunghi tainic”, intr-o nisa ecologica ocrotitoare a obiceiurilor, datinilor si traditiilor romanesti. Este vorba de zona Muscelului, iar bisericile rupestre in functiune sunt: Manastirea Corbii de Piatra, Manastirea Namaiesti si Manastirea Cetatuia Negru Voda.

Cele trei biserici rupestre alcatuiesc un triunghi echilateral cu latura de 20 de kilometri. Prima se afla in comuna Corbi, pe soseaua Campulung-Domnesti, a doua la 10 kilemetri de Campulung Muscel, iar cea de a treia pe soseaua Campulung-Targoviste, in comuna Cetateni.

Calatorul cunoscator, care paseste printre stancile argintii care ascund nenumarate taine si ajunge in preajma Sfantului Locas, este surprins de asemanarea izbitoare cu Schitul Meteora din Grecia, motiv pentru care scriitorul Mihai Radulescu l-a numit „Meteora Romaniei”, fiind profund impresionat de acest rai de pamant romanesc.

In acest locas cu numele Cetatuia lui Negru Voda, isi vor gasi refugiul la linistea zidurilor si laolalta in rugaciune cu sihastrii, Nicolae Alexandru Voievod, Ioan Radu Negru Voievod, Vladislav Vlaicu, Vlad Tepes, Mihai Viteazu, Matei Basarab la 1634, Constantin Serban Voda la 1658, Sfantul Martir Constantin Brancoveanu la 1690, din a carui porunca s-a pictat cel de al doilea strat in biserica din stanca; Stolnicul Constantin Cantacuzino, la 1775; primul rege al Romaniei Carol I, ce a vizitat in cateva randuri ruinele vechii cetati.

Manastirea Cetatuia Negru Voda – scurt istoric

In traditia locului se spune ca pe culmea abrupta de piatra ce se inalta intre raul Dambovita si paraul Cetatuia a existat o cetate de rezistenta de pe vremea ocupatiei romane. Cetatea ar fi fost loc de refugiu si pentru legendarul domn al Tarii Romanesti Negru Voda, care isi avea aici si o pestera de taina numita pana astazi „Pestera lui Negru Voda”. De la aceasta cetate si-au luat numele atat muntele cat si satele dinprejur.

Valea stancoasa a paraului Cetatuia este bogata in pesteri, unele naturale, altele scobite cu dalta de mana sihastrilor. Aici s-au nevoit numerosi calugari sihastri, mai ales in secolele XIV-XVIII, care au avut aceeasi faima si inaltime duhovniceasca ca si cei din Muntii Buzaului.

Unul dintre acesti sihastrii a fost descoperit in ultimele decenii, intr-o pestera suspendata pe panta muntelui. In fundul pesterii s-au gasit osemintele cuviosului, galbene, mirositoare, nemiscate de mana omului, asezate intr-o scobitura de piatra in forma de sicriu, iar deasupra pe perete scria in piatra „Ioanichie Schimonah 1638”. Sunt singurele moaste intregi ale unui cuvios roman din secolul al XVII-lea pastrate pana in zilele noastre.

Traditia orala consemneaza faptul ca trei mari sihastri ce au pustnicit aici au facut un juramant ce l-au lasat ca regula vietuitorilor din Manastirea Cetatuia; „Si legamant va fi, de randuiala se va tine, nimic nu va lipsi..”

Cu privire la ctitorul bisericii rupestre, Virgil Draghiceanu considera ca ar fi fost voievodul Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I. Nicolae Alexandru apare in al treilea strat din fresca din naos. Insa traditia locala sustine ca adevaratul ctitor a fost Negru Voda si ca urmele talpilor din piatra sunt ale acestui voievod si ale doamnei sale, Margareta.

Biserica Cetatea Schitului, atribuita voievodului Negru Voda, s-a construit concomitent cu cetatea Campulungului Muscel – orasul a fost prima capitala a Tarii Romanesti – in secolul al XIII-lea.

Schitul Cetatuia este amintit si in timpul lui Mihai Viteazul care, in anul 1595, dupa lupta de la Calugareni, a trecut si prin aceste locuri. In anul 1658, februarie-martie, domnitorul Constantin Serban s-a refugiat aici dar s-a retras din cauza tatarilor spre Campulung.

Constantin Brancoveanu, insotind in anul 1690 oastea turco-tatara spre Ardeal, se adaposteste in aceste locuri, biserica si chilioarele fiind in buna stare in acele vremuri. Schitul era atunci metoc al Manastirii Negru Voda – Campulung Muscel.

Schitul se mai bucura de anumite privilegii in secolul al XVIII-lea. Astfel, in anul 1775, voievodul Alexandru Ipsilante, amintind o carte de scutire mai veche a lui Constantin Racovita, scuteste si el de bir pe cei 3 schimnici de la Cetatea Negru Voda.

In timpul rascolei din 1821 turcii din Chehaia, care urmareau pe eteristii ce se retrageau pe aici spre Brasov, au distrus schitul si chiliile. La cererea credinciosilor din satul vecin, pe 19 iunie 1859, mitropolia incuvinteaza ca acestia sa faca reparatiile necesare, cazand din nou in ruine, ajungand chiar adapost pentru vite.

Schitul este renovat in perioada anilor 1915-1916 de preotul econom Gheorghe Moisescu, parohul Bisericii Domneasca din Campulung, ajutat de ieromonahul Agatanghel Andritoiu de la Pestera Stanisoara Arges si de monahul Nicolae Bacioiu de la Pestera Ialomicioara.

In anul 1992, Schitul Cetatuia a fost ridicat la rangul de manastire, iar din anul anul 1993, acesta apartine de Episcopia Argesului si Muscelului, iar Prea Sfintitul Episcop Calinic supravegheaza mersul duhovnicesc si administrativ al manastirii.

Odata cu anul 1993 in manastire se incepe o noua perioada de refacere pentru ca lungile rastimpuri de parasire si ruinare, laicizarea, indiferenta de viata religioasa si cea fata de vestigiile trecutului au condus la decaderea treptata a asezamantului. Pentru revitalizarea acestui vechi locas de cult trebuie depuse eforturi deosebite atat materiale cat mai ales duhovnicesti.

Printre lucrarile derulate din 1993 incoace, pot fi enumerate; construirea unei noi clopotnite, a unei bibloteci – ce contine la ora actuala un numar de 5.000 de volume, „construirea unei magazii pentru materiale si diverse obiecte, pridvor nou la biserica rupestra, aghiazmatarul, chilii pentru vietuitorii manastirii etc.

Dupa cuvantul lui Hristos ce zice „orice veti cere crezand, vi se va implini voua”, asa si in Cetatuia, intr-un loc atat de abrupt, s-a introdus in 1997 curentul electric. La fel visul a devenit realitate cand s-a instalat funicularul necesar transportului alimentelor, materialelor si mai ales a apei.

Gandul la „vasiliadele” Sfantului Vasile cel Mare, Arhiepiscopului Cezareei Capadociei, a facut posibil implinirea unui alt vis, constructia Schitului Sfantul Ierarh Modest, in care va functiona si un azil pentru persoane defavorizate.

Din vara lui 2000 Manastirea Cetatuia Negru Voda, editeaza o revista de spiritualitate – „Murmurul Sihastrilor” – ce cuprinde si o pagina de leacuri naturale (medicina naturista), aceasta datorita faptului ca preotul trebuie sa fie nu numai un medic de suflet ci si un alinator de boli trupesti. Insasi Apostolul Iacob ne spune: „Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn.”(Iacob,V,14).

Manastirea Cetatuia Negru Voda – arhitectura si pictura bisericii din stanca

Biserica schitului este asezata intr-o pestera naturala unde este si un mic izvor minunat, are 12 metri lungime, 4 metri latime si inaltimea pana la bolta de 3,20 metri. Sfantul Locas este compartimentat in altar, naos si pronaos, iar in afara la intrare are un pridvor de lemn.

Pe peretele de miazanoapte al pronaosului se afla o placa de marmura cu urmatoarea inscriptie: „Acest sfant locas cu numele Cetatuia care de la Negru Voda isi are inceputul, a fost si in trecut schit de calugari si pe vremuri grele loc de scapare pentru voievozii tarii, insa cu trecerea timpului a cazut in ruine ajungand chiar adapost vitelor…

… A fost restaurat si infrumusetat cum se vede cu cheltuiala si osardia robului lui Dumnezeu preotul econom Gheorghe Moisescu paroh al bisericii Domneasca din Campulung, ajutat de ieromonahul Agatanghel Andritoiu de la pestera Stanisoara Arges si fratele monah Nicolae Bacioiu de la pestera Ialomicioara in anul 1915-1916. S-a sfintit in 22 iulie 1923 spre vesnica pomenire”.

Tot in pronaosul bisericii se afla scobit, in peretele dinspre nord, altarul catolic pentru Doamna Clara, sotia voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), care era catolica. Traditia locala il numeste „altarul papistasesc al sotiei lui Negru Voda”.

In naos bisericii se intra printr-o usa facuta in peretele despartitor. Naosul este inzestrat cu toate cele necesare serviciului divin, iar clopotnita este din lemn, fiind construita deasupra bisericii din piatra.

Biserica pastreaza trei straturi suprapuse de pictura, constatate de pictorul Teodorescu, in anul 1922. Dupa ce acesta a inlaturat stratul de pictura facut in anul 1859, se distinge pe peretele din apus, deasupra usii, pe stanga, la intrarea in naos, chipul ctitorilor Alexandru Voievod, Radu Negru Voievod si al jupanului Gheroghe Vineteanu.

Stratul de pictura din anul 1859 nu arata decat chipul voievozilor, nu si pe cel al lui Gheorghe Vineteanu si al lui Iosif staretul, care a zugravit biserica in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea.

Cel de-al treilea strat de pictura se presupune ca este din preajma anilor 1760, autorul fiind anonim. Pe tavanul de piatra al naosului se distinge reprezentarea Mantuitorului Hristos – Pantocrator; pictura bisericii vadeste evlavia autorului sau anonim.

Manastirea Cetatuia Negru Voda – alte cladiri si urme monahale

La sud de biserica se afla o cladire etajata pentru chilii si alte incaperi trebuincioase vietii monahale, construite in secolul al XIX-lea. Efortul depus de credinciosii ce se incumeta sa urce pana la manastire este rasplatit de „Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni„, daca i se roaga ei.

Ceva mai sus de altar, pe o piatra, se vede „o talpa de om” si traditia zice ca sunt „urmele lui Negru Voda”, iar in spatele bisericii o scobitura in piatra este numita „Chilia Mosului”. Crestele muntilor din apropiere poarta numele de „Cavalerul Trac” sau „Negru Voda calare”, Coltii Doamnei.

„Pesterea Mosului”, silueta daltuita a „Cavalerului Trac” sta de veghe la capatul cimitirului in care se afla cateva cruci pe care nu stau scrise decat nume, fara sa se precizeze momentul trecerii in vesnicie. Cea mai spectaculoasa imagine, incrustata in stanca, celebrul si misteriosul „Cavaler Trac”, avea un cult raspandit din Carpati pana la Marea Mediterana.

Pe marginea prapastioasa a peretelui estic al Cetatuii se afla asa-zisa „chilie a lui Negru Voda”. Legenda spune ca aici isi depozita Negru Voda tezaurul in timpul navalirilor tatarilor. Ulterior, aici au locuit pustnici ce au cioplit icoane in peretii de piatra.

Mai jos de biserica rupestra, cam la o suta de metri, se vede o enorma cruce catarata pe o stanca ce pare sa se pravaleasca din clipa in clipa. Se spune despre aceasta ca a fost pusa de Negru Voda. La baza stancii se afla o piatra masiva, careia i se spunea „masa lui Mihai Viteazul”.

Pe malul drept al Dambovitei, pe versantul opus Cetatuii, se afla un grup de stanci golase, care sparg parca peisajul – „Coltii Doamnei”. Legenda spune ca de aici s-ar fi aruncat Doamna Marghita. La intoarcerea domnitorului dintr-o batalie cu tatarii, caii albi ai acestuia erau murdari de sange, iar sotia sa, stiind ca el are numai cai albi, a crezut ca tatarii au castigat lupta si, decat sa cada in mainile lor, a ales moartea, aruncandu-se de pe stanci.

Dar cele mai pretioase urme ale istoriei la Cetatuia sunt urmele pasilor lui Negru Voda si ale membrilor familiei voievodului, impregnate in stanca din varful muntelui, langa troita actuala. Legenda spune ca stanca s-a topit datorita evlaviei voievodului.

Aici nu exista nici o sursa de apa, in afara de doua bazine de piatra in care se colecteaza apa de ploaie. In Sfantul Altar exista un mic izvor, considerat facator de minuni, el picurand numai intr-o scurta perioada a anului, cuprinsa intre Izvorul Tamaduirii si Adormirea Maicii Domnului.

Text preluat de pe http://www.crestinortodox.ro

GROTA MOSULUI

Manastirea Cetatuia- Negru Voda – Campulung Muscel

MANASTIREA CALDARUSANI

Manastirea Caldarusani a fost ctitorita in 1638 de Matei Basarab (1632-1654). Dintr-un hrisov din anul 1615, emis de cancelaria voievodului Radu Mihnea, reiese ca la Caldarusani exista o sihastrie inainte de 1637. Biserica manastirii Caldarusani poarta amprenta Manastirii Dealu. Numele manastirii provine de la configuratia locului, care are aspectul unei caldari. In vremea Sfantului Staret de la Cernica, Manastirea Caldarusani devine unul din cele mai importante centre de cultura si duhovnicie.

Hram: Sfantul Dumitru (biserica din cetate), Sfantui loan Evanghelistul (biserica din cimitir), Sfanta Varvara (cimitirul mirenilor)

Acces: din DN1 Buc uresti-Ploiesti, pe DJ101 BalotestiCaciulati-Moara Vlasiei, apoi DJ 101C spre Lipia, pana la manastire (40 km); 2. Bucurestistefanesti-Dascalu, apoi DC 184 Dascalu-Moara Vlasiei; din Moara Vlasiei, DJ 101, DJ 101C Manastirea Caldarusani(37 km)

Staret: arhim. Lavrentie Gata;

Cazare: 25 locuri

Adresa: sat Lipia, com. Gruiu, 077130, jud. Ilfov

Text preluat de pe http://www.crestinortodox.ro

MANASTIREA SNAGOV

Manastirea  Snagov

Manastirea Snagov este construita din caramida, in stil bizantin, athonit, fiind amplasata pe o insula din mijlocul lacului Snagov. Se numara printre ctitoriile de seama ale voievodului Mircea cel Batran (1386-1418).  Biserica a fost recladita din temelii de catre Sfantul Neagoe Basarab, domnitorul tarii Romanesti.  La Snagov, in vremea staretiei Sfantului Antim Ivireanu (1694-1705) s-au tiparit mai multe carti bisericesti in limbile romana, slavona, greaca si araba. Tot aici a fost tiparita prima carte cu litere latinesti din Tara Romaneasca, cunoscuta sub numele: Oranduiala slujbei lui Constantin si Elena.

Hram: Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

Acces: 1. din Bucuresti pe DN1 (36 km), apoi spre E din Ciolpani pe DJ101C 8 km pana la debarcaderul Silistea Snagovului; 2. pe DN1 din Bucuresti (28 km), apoi, dupa Saftica, spre E, pe DJ 101 B Ghermanesti-Snagov-debarcader (13,5 km);

Staret: ierom. Varahiil Banateanu;

Adresa: sat Silistea Snagovului, com. Gruiu, 077117, jud. Ilfov

Text preluat de pe http://www.crestinortodox.ro

MANASTIREA TIGANESTI

Manastirea Tiganesti este atestata documentar printr-un act de donatie – din iulie 1780 – al lui Matei Jiganescu si al verisoarei sale Parascheva Caplescu, care inalta o bisericuta din lemn pentru nevoitorii sihastriei. Astazi se pastreaza doar urme de fresca din vechea pictura a locasului, biserica fiind repictata in 1929  in stil neobizantin. Manastirea Tiganesti a fost grav afectata de cutremurul din 1977. La Tiganesti functioneaza ateliere de tesut covoare, broderie artistica, tesaturi nationale – infiintate inca din 1923.

130 vietuitoare, viata de obste

Hram: Adormirea Maicii Domnului

Acces: din Bucuresti DN1 pana la Ciolpani (35 km), apoi 2 km V pana la manastire;

Stareta: monahia Eufimia Popa;

Cazare: 30 locuri

Adresa: com. Ciolpani, 077050, jud. Ilfov

Text preluat de pe http://www.crestinortodox.ro

Biserica „SF.GHEORGHE din Pajiste” – MOGOSOAIA

Biserica cu hramul „Sf. Gheorghe” este amplasata in incinta Ansamblului Istoric Brancovenesc. Odinioara se numea „Sf. Gheorghe din Pajiste”.
Biserica a fost ctitorita de Constantin Brancoveanu in anul 1688, pe vremea cand era mare logofat, in zilele unchiului sau dupa mama, Serban Contacuzino Voievod.
PISANIA: Sapata in piatra, asezata in pridvor deasupra usii de la intrarea in pronaosul bisericii are urmatorul cuprins:
„Svanta aceasta biserica a carei hram sfantului mare mucenic Gheorghe din pajiste, spre slava Domnului celui in trei obraze si o fiinta Dumnezeu sa mareste si sa proslaveste in veci, o au ridicat si o au facut Constantin Brancoveanul vel-logofat, intai ca pre sfantu numele cel de preste toate a lui Dumnezeu neprestan sa se cante si sa se slaveasca si apoi ca buna pomenire lui si parintilor lui in neuitatul sa lase si sa ramaie, care s-au zidit in zilele crestinului Domn Io Serban Cantacuzino de la spasenia lunii1688 Septemvrie din zile 20”
Din cuprinsul pisaniei se vede ca biserica era asezata, ca de obicei, catre marginea satului de unde si adaosul „Din pajiste”.
Biserica are forma de nava. Zidurile laterale groase sunt legate intre ele prin ziduri transversale si acoperite cu bolti cilindrice si calote semisferice. Toata constructia este din caramida.
PRIDVORUL: Deschis si larg se sprijina pe opt coloane de forma rotunda, de caramida.
Exteriorul este impartit in doua zone printr-un brau rotunjit de caramida, iesit in relief.
PICTURA: Dateaza din anul 1705 precum arata inscriptia in limba greaca scrisa cu negru in sfantul altar si se datoreaza zugravului grec Constantinos. Icoanele imparatesti dateaza din 1912.

Text preluat de pe http://www.biserici.org